O noua origine

Incununarea creatiunii... fiinta suprema... inteligenta care ii conferea dreptul de a fi conducatoare peste toate creaturile. Acea particula avantajata care si-a ales o noua origine, considerand-o pe cea adevarata... neadevarata. Si poate ca noua origine, si-asa mult injositoare, este mult prea buna pentru a da roade atat de scarboase. Vorbim despre cea mai violenta particula a universului, capabila sa distruga cu buna-stiinta si fara vreun motiv anume mult mai mult decat orice alta particula.

In ce priveste natura animalica a acestei latrine spirituale, natura nu face discriminari. Copilul care se balanseaza in leagan, femeia care isi alapteaza copilul, elevul care invata pe de rost tema la latina, profesorul acestuia, reper al moralitatii si educatiei, batrana care tocmai si-a impartit putinele provizii cu un caine jigarit, mitocanul care tocmai i-a aplicat un cot in burta la coborarea din tramvai, "organul", acea burta ambulanta de care ti-e teama atunci cand vrei sa respecti legea, legiuitorul, care la fel ca orice alt om are un univers restrans, format din persoana sa si cam atat, toti acestia formeaza cea mai salbatica realitate pe care universul inca o mai inghite.

Probabil legea care ar multumi pe toti, fiind in perfect acord cu natura umana degrevata de frica, ar fi ceea ce americanii numesc "legea martiala". Frica... singura norma care ne mai priveaza inca de un carnagiu fizic, unica lege care inca ne mai tine in viata. Absenta fricii dezvaluie adevarata personalitate, desface larg prapastia dintre aparenta si esenta. Copilul care incearca prima priza din viata lui... nu cunoaste frica. Multimea de bastarzi americani din mame coreene... rezultat al lipsei de frica, sau al exercitarii de catre cei terorizati de frica a unei frici si mai insuportabile. Ce determina o femeie sa se intoarca la barbatul care, in lipsa unui vocabular oral, il foloseste pe cel fizic? Frica. Ce o determina sa nu riposteze? Aceeasi frica. Ce este educatia? Ce sunt legile? Ce sunt cutumele? Ce sunt traditiile?

Ce este lumea asta?

Ne-am gasit locul in imperiul fricii iar comportamentul nostru este suma tuturor fricilor noastre. Poate crezi ca lumea este asa cum am descris-o. Cu exceptia... lui. Eroare... in spatele cuvintelor alese, a gulerului scrobit si a zambetului ipocrit este acelasi hoit care se straduieste sa ramana ascuns. Crezi ca ai gasit diamantul imparatului? L-au mai gasit si altii inaintea ta si totusi, zace in drum, prafuit, in toata splendoarea sa de ciob de sifon.

Ne-am creat o noua origine. Acum trebuie sa ne-o asumam.