13 februarie 2007

Renuntare

Prostia... acea stare in care crezi ca ai ajuns sa cunosti foarte multe si in care esti un nimeni. Un nimeni apreciat. Prostia... acea boala de care se imbolnavesc multi si de care nu se vindeca nimeni si din cauza careia toti ceilalti sunt trimisi in carantina. Prostia... una dintre putinele certitudini pe care ni le ofera o lume nesigura, alaturi de moarte si impozite. Prostia... argumentul final in lupta impotriva gandirii. Prostia... cel mai simplu mod de a obtine tot ce iti doresti si nu ai nevoie si de a pierde ceea ce nu-ti doresti dar ar trebui sa-ti doresti. Daca nu ar interveni prostia, se intelege.

Impotriva prostiei nu exista arma. Singurul mod prin care poti elimina prostia este sa o inlocuiesti cu o prostie si mai mare. La fel ca in dilema cu oul si gaina, se pune intrebarea... ce a fost mai intai? Prostia... sau mandria? Mandria vine din prostie, sau prostia din mandrie? Poate un pic din ambele. Oul... gaina...

Si totusi, prostia prezinta cateva particulatitati pe care ar fi o prostie sa le analizam, dar totusi o vom face. Poate asa va citi mai multa lume prostia asta.

Deranjeaza prostia?
Da.

Doare prostia?
Nu. Categoric nu!

Bun! Deci inseamna ca prostia este un fel de SIDA, mult prea cruda cu ceilalti si totusi indulgenta cu purtatorul. Intocmai precum purtatorul virusului cu pricina, si purtatorul prostiei este, macar pentru cateva clipe, constient de groaznica lui boala. Are nevoie doar de cateva clipe pentru a-si alunga acest gand dureros de adevarat prin mijloacele specifice: comparatia - sunt mai putin prost decat cel mai prost, negarea - mi se pare mie si li se pare si lor, dar cel mai frecvent, complacerea, o alta forma de negare sustinuta de argumente la fel de prostesti - exista multa prostie in lume, dar nu sufar de ea. Imi merge bine si lumea ma iubeste.

Aha... deci lumea iubeste prostia. Si intr-adevar, prostia este cea mai recompensata calitate. Nu trebuie sa gandesti, trebuie sa te faci ca stii. Nu trebuie sa stii, trebuie sa ai pe cineva care sa stie. Nu-ti trebuie o retorica de bun simt, trebuie sa dai bine. "Win the crowds, Spaniard".

Daca alegi sa refuzi prostia, pentru tine alegi. Daca te izbesti de prostia ridicata la rang de excelenta, nu uita ca tu ai ales sa o refuzi.

Mai ai timp sa te razgandesti.

Inscrierile se fac zilnic. De mii de ani incoace.

3 Comments:

Blogger Madalina B. said...

Cum recunosti un om prost? Vreau exemple! Este oare o simpla coincidenta ca ai pus poze cu blonde, care sa ilustreze textul? De unde stii ca oamenii prosti sunt iubiti? Nu sunt iubiti, insa se castiga pe seama lor...sunt poate folositori societatii. Nu stiu daca-ti amintesti in anul I, la cursul de economie (si prin asta iti dai seama ca sunt un coleg/o colega, cand profesorul a spus ca prostii dau si ei un echilibru in balanta societatii, si daca nu am avea prosti, acest echilibru ar fi...dezechilibrat :). Anyway, textuletul tau a fost deopotriva amuzant si cat de cat real.

1:41 a.m.  
Blogger cretz said...

Stii... gandim prea mult, pentru ca ne-a fost dat sa gandim, dar pana la urma ajungem la vreo concluzie? Aceasta intebare si-o pune fiecare in parte in sinea sa, deoarece chiar daca gandeshte la ceva anume, ajunge intr-un final la o idee. Toti ajungem la o idee, fie ea proasta sau nu. Da, probabil, exista oameni prosti care pentru ei sunt genii; insa, poate nu e prostia, poate suntem noi, ceilalti, care nu intelegem rostul unui "prost" si incercam sa gandim, sa analizam problema, sa o intoarcem pe toate fetele ei cunoscute si necunoscute, sa o complicam si sa ajungem la concluzia noastra. E prost!... Nu apar pe nimeni si nici nu as dori sa dezbat un subiect atat de amplu si comun societatii intregi. Dar cum a zis si Aniladam: "prostii dau si ei un echilibru in balanta societatii". Corect... si nu avem cum sa-i eliminam. Daca nu ar exista prosti nici altii nu ar fi destepti pentru ca nu ar axista acea comparatie de care vorbeai :)

12:18 p.m.  
Blogger Alexandru Natsis said...

Va multumesc pentru comentarii. Aniladam... inteleg de ce te supara acele poze, mai ales ca anagramarea numelui tau real este mult prea evidenta. De fapt, este vorba de una si aceeasi persoana, un fel de emblema mondiala a prostiei si a importantei mostenite.

Cretz, (iti spun asa pentru a-ti pastra semi-anonimatul), ideea despre care vorbeai, concluzia, este renuntarea la prostie. In momentul in care te vei hotari sa renunti la prostie (pentru ca prostia are mai putin cauze genetice si este in mare parte o stare indusa), comparatia poate cel mult sa te constientizeze de propria-ti prostie.

Va multumesc din nou amandurora pentru aceste comentarii fara de care utilitatea acestui blog nu s-ar justifica.

1:04 p.m.  

Trimiteți un comentariu

<< Home