Vis de aur

Vis de aur

La asfințit de soare, la margini de pământuri,

Cu capul prins în palmele de umbletu-mi tocite,

M-așez pe-ntinsul galben brăzdat ades de vânturi

Pe-o piatră între pietrele din prafuri aurite.

În urma-mi las pământul, las grija de-odinioară,

Las gândul din strânsoare spre orizont să zboare,

Spre stelele din bolta ce-apare-mi tot mai clară

Și împreun-cu ele să se-oglidească-n mare.

Stau mut pe piatra mută și-ascult cu dor tăcerea

Din clipocitul apei ce-n țărm se prăvălește

Și-n câtec se transformă, sfințind împreunarea

Talazului cu-eternul ce-ntruna-l stăvilește.

Dar soarele se-ascunde, rămân doar cer și mare,

Iar marea doar vorbește din tainicul genezic,

Grăind gânduri grămadă, un leac pentru uitare,

Prezentul dând culoare trecutului amnezic.

Vorbește-n chip nostalgic, unduitor, misterul,

Împrăștiindu-l grabnic de-a lungul neființei.

Iar eu culeg speranțe din veșnic efemerul

Feeric ștreang al vieții, hotar al neputinței.

14-16 mai 2010 - Festivalul de creatie AMiCUS "Ca nisipul marii" - Constanta